O mulțime de locuri minunate de vizitat in zonă
Cetatea Alba Carolina situată chiar în reşedinţa de judeţ este o cetate cu bastioane de tip Vauban construită în formă de stea la începutul secolului al XVIII-lea, şi care se află în prezent într-un amplu proces de restaurare fiind tot mai valorificată din punct de vedere turistic. Cetatea este împărţită în mai multe trasee turistice şi astfel, cei interesați pot să parcurgă Traseul celor Trei Fortificaţii, Traseul Porţilor, Traseul Neamului Românesc, Traseul Sudic, Traseul Estic sau Traseul Nordic. În plimbarea pe aceste trasee, turiştii se vor întâlni cu soldaţi îmbrăcaţi în uniforme militare austriece care asigură securitatea pe parcursul traseelor. De asemenea, cei curioşi pot lua parte şi la ceremonia de schimbare a gărzii care are loc în fiecare zi. Cu puţin noroc, turiştii pot să facă cunoştinţă cu spectaculoasa Gardă Romană de la Apulum şi cu războinicii daci, prezenţi la festivaluri şi evenimente cu specific istoric, dar nu numai. Cetatea Alba Carolina este cetatea care a „văzut” atât Unirea cât şi moartea lui Horea iar de peste 300 de ani, cetatea a rămas un simbol al Ardealului.
Castelul Huniazilor, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor este cetatea medievală a Hunedoarei. Acest monument arhitectural ce datează din secolul al XIV-lea este reprezentativ pentru arta feudală gotică din Europa și a fost construit pe locul unui vechi castru roman. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.
Construcţie de tip romanic care a intrat în Lista Patrimoniul Mondial UNESCO datorită faptului că s-a păstrat până astăzi în condiţii foarte bune, Cetatea Câlnic este unul dintre cele mai bine conservate monumente din Transilvania. Cetatea are o formă rectangulară şi a fost construită ca resedinţă a contelui Chyl de Kelling la jumătatea secolului al XIII-lea. În interiorul Cetăţii pot fi vizitate cele 3 turnuri (Turnul Porții, Turnul Donjon și Turnul Slăninii). Întreg complexul medieval mai cuprinde, pe lângă cetate, şi Biserica Evanghelica dar şi casa parohială. La Cetatea Câlnic se ajunge pornind din Sebeş spre Sibiu pe DN1, iar după 10 km de mers se face dreapta pe DJ 106F şi nu departe se zăresc turnurile cetății.
Mănăstirea Prislop a devenit un punct de atracție puternic și o destinație datorită părintelui Arsenie Boca. Aici se află și mormântul acestui mare duhovnic al Ardealului, la care vin mulțimi întregi de pelerini de peste tot din țară și nu numai. Aflată între munți, lângă localitatea Silvașu de Sus, într-un loc pitoresc, mănăstirea a fost ctitorită de Sfântul Nicodim undeva prin secolul al XIV-lea. Acesta este recunocut pentru că a copiat aici Tetraevangheliarul slavon pe un pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se poate vedea la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti. La început mănăstirea a avut obște de călugări, iar spre final a fost și părintele Arsenie stareț aici (în 1948). După arestarea lui și martirul suferit în temnițele comuniste, obștea se schimbă în 1976 cu cea de maici, rămânând așa până azi.
Aflat la doar 10 km de Deva, Parcul Dendrologic Simeria este o importantă arie protejată ce cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice, autohtone și indigene din România. Creat încă din anul 1700, parcul se întinde pe o suprafață de 70 ha, fiind al 3-lea ca mărime din Europa și al 11-lea din lume, numărând câteva mii de exemplare excepționale. Arboretumul Simeria are o mare valoare botanică, forestieră și peisagistică. La fiecare exemplar avem tăbliță cu denumirea și familia din care face parte. Pe langă valoarea științifică a parcului, armonia care s-a creat aici între plante, pornind de la nuferi până la liane, arbuști și arbori, dau locului o valoare peisagistică importantă. Iar frumusețea lor este pusă în valoare de cărările parcă sculptate în natură pe care oamenii pășesc în parc, împletite cu izvoare, poieni, mici ochiuri de apă, poduri și podețe din lemn, și poteci săpate în piatră. O dată intrat pe poarta parcului trebuie doar să lași natura să te călăuzească și imediat vei pătrunde într-o lume de poveste plină de flori, arbori, de ciripitul păsărilor și zumzetul gâzelor. De primavara până toamna târziu, parcul debordează de viață și natură.
A doua capitală a regatului dac, după cum spun istoricii (inițial acest rol i-ar fi revenit zonei Costești Cetățuie), Sarmizegetusa Regia (n.r. = cea regală) este cea mai mare așezare cunoscută din Dacia. Ea face parte din complexul celor șase fortificații dacice: Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. Sarmizegetusa Regia găzduiește capitala regatului dac, cel mai probabil, începând din a doua jumătate a secolului I înainte de Hristos. Vreme de mai bine de 150 de ani Sarmizegetusa Regia este centrul politic, religios, militar, dar și economic al Daciei. Ssituată în apropierea satului actual Grădiştea Muncelului (judeţul Hunedoara), pe Dealul Grădiştii, la circa 1.200 m altitudine, este compusă din trei părţi: aşezarea civilă, cu cartierele amplasate pe mai multe terase, cetatea şi zona sacră. În jurul Sarmizegetusei, pe valea râului Grădiştea se găseau mai multe aşezări civile şi pâlcuri de case răsfirate între marile cetăţi dacice. Pentru amplasarea diferitelor construcţii şi asigurarea spaţiului necesar extinderii aşezării, dacii au recurs la tehnica terasării versanţilor muntoşi iar unde au fost nevoie, marile terase le-au sprijinit cu ziduri puternice în tehnica murus Dacicus.
I Giardini di Zoe este proiectul de suflet al proprietarului, dl. Giovanni Salvatelli, un italian din zona Ancona, regiunea Marche. Amenajarea acestor grădini de basm a început în anul 2003, dl. Salvatelli susține că acest loc l-a atras de la prima vizită, deoarece are un spirit pozitiv. Grădina poartă numele nepoatei sale Zoe, dar ar putea reprezenta prototipul femeii ideale, deoarece în grădină găsești echilibru. Proiectul a fost conceput după planuri proprii, pe care le-a dezvoltat fără niciun ajutor specializat. Partea aproape gata se întinde pe 3,5 hectare și este într-o continuă dezvoltare, proprietarul a început să amenajeze o parte de teren pentru nepotul său, Achille, concretizată într-un labirint din Carpinus betulus și o grădină de ierburi și flori. Din anul 2018, I Giardini di Zoe a devenit obiectiv turistic, reușind să își câștige popularitatea prin îmbinarea armonioasă a plantelor cu obiectele decorative aduse din Italia (vase, coloane și fatani din materiale naturale cum ar fi travertinul și piatra vulcanică numită Peperino, sau obiectele din fontă care au fost cumpărate din anticariate și recondiționate). Prin viziune, dăruire, iubire și muncă I Giardini di Zoe a ajuns cea mai frumoasă grădina aristocrată din România.
Cetatea Deva, o fortăreață medievală impunătoare, se înalță semeț pe un con vulcanic stins, dominând orașul cu același nume, din județul Hunedoara. Cu o istorie bogată, ce datează din secolul al XIII-lea, cetatea a fost martora unor evenimente cruciale din trecutul Transilvaniei, fiind un important centru strategic și politic. Astăzi, ruinele sale încă mai păstrează ecourile vremurilor de glorie, atrăgând vizitatori din întreaga lume, dornici să descopere legendele și misterele ce învăluie acest monument istoric. Prima atestare documentară a Cetății Devei datează din anul 1269, într-un document emis de regele Ștefan al V-lea al Ungariei. În acest document, cetatea este menționată sub numele de „Castrum Deva” și este descrisă ca o fortificație importantă pentru apărarea granițelor regatului. Poziționarea strategică a cetății, pe un deal abrupt și greu accesibil, a făcut din ea un punct cheie în sistemul defensiv al Transilvaniei medievale. Cetatea Deva a jucat un rol important în luptele împotriva invaziilor tătare și otomane, fiind asediată și cucerită de mai multe ori de-a lungul secolelor. În ciuda acestor împrejurări, cetatea a continuat să fie un important centru politic și administrativ, fiind reședința unor voievozi și nobili transilvăneni.