| Datorită configuraţiei
geografice a zonei,
legăturilor atât
de uşoare între
sate, elementele de
folclor îşi
au note comune, dar şi
trăsături
specifice. Răspândirea şi
practicarea acestor
forme tradiţionale
până în
zilele noastre în
apropierea cetăţilor
strămoşeşti
de aici constituie
un element de vădită continuitate.
Căluşarul
Jocul şi în
acelaşi timp obiceiul
căluşarilor
este întâlnit în
toate satele zonei şi
pe Valea Grădiştei,
el se practică numai
la sărbătorile
de iarnă, fiind
cunoscut sub numele
de căluşar,
căluşer sau
scăluşer.
Deşi lipseste
o atestare documentară,
se presupune că el
s-ar practica din ultimele
decenii ale secolului
al XIX-lea. În
toate satele de pe
Valea Grădiştei
numărul jucătorilor
variază de la
5 la 20 de feciori.
La Beriu, în
ceata de căluşari
apar diferite functii:
vătaf, bate coada,
fruntea cetii, colcer,
căşer. La
Bucium, ceata are un
vătaf, un colcer,
chemători. La
Ludeşti există un
vătaf, doi cârciumari,
care servesc la gazdă pe
ceilalti cu băutură şi
mâncare, în
special pe 28 decembrie,
când are loc
ospăţul,
petrecere la care participă tot
satul.
În ceea ce priveste
costumaţia, deşi în
general îmbrăcămintea
căluşarilor
este aceeaşi,
ca afirmare a portului
naţional, există şi
mici diferenţe. În
toate satele din zonă căluşarii
sunt îmbrăcati în
cămaşă ţărănească,
la cei mai mulţi
cu ciocănele,
cioareci, pieptar de
Sălişte cu şerpoici.
Peste pieptar e aranjat
brâul naţional,
de la stânga
la dreapta. Tot pe
pieptar sunt panglici în
diferite culori. Pe
spate, peste brâu,
se poartă cârpa
de căluşar, ţesută acasă de
femei, având
aplicată pe ea
paiete. De la genunchi în
jos sunt aranjate zdrâncanele,
făcute din lână în
diferite culori, care
atârnă până la
glezne, precum şi
clopoţei sau zurgălăi,
fixati în partea
de sus a zdrâncanelor.
Bâta ce o poartă căluşarii
este artistic lucrată,
vopsită în
diferite culori, sub
formă inelară,
iar de sub măciucă atârnă fonte
lungi în diverse
culori. La capătul
de jos, bâta
are verigă şi
cui.
În toate satele,
căluşarii
umblă pe la casele
oamenilor în
zilele sărbătorilor,
jucând şi
colindând.
Claca
Claca este
tot o manifestare
folclorică specifică zonei,
cunoscută în
toate satele şi
toate timpurile. Claca,
formă specifică rentei
feudale, constând
din munca gratuită pe
care ţăranul
era obligat s-o presteze în
folosul stăpânului
moşiei, şi-a
pierdut demult înţelesul
pe aceste meleaguri.
Noul sens al cuvântului
este acela de muncă colectivă benevolă pe
care o fac ţăranii
spre a se ajuta unii
pe alţii. Adesea
este însotită de
o mică petrecere,
cu mâncăruri şi
un ritual specific,
unde se spun glume,
povestiri – o
adevărată şezătoare. În
această zonă clăcile
se organizează după anotimpuri şi
lucrările specifice
acestora. Vara se fac
clăci la cosit, în
special duminica dimineaţa,
la demolarea caselor,
la adunat de prune
etc. Iarna clăcile
se organizează mai
mult la lucrările
din casă la care
participă femeile. În
general aceste tipuri
de clăci sunt însoţite
de petreceri cu joc şi
veselie.
Nedeia
Nedeia – din
punct de vedere cultural,
nedeile reprezintă petreceri
comune organizate în
fiecare sat la date
calendaristice fixe.
La nedeile din aceste
sate participă feciori şi
fete, dar şi tineri
căsătoriţi.
Momentul nedeii este
un prilej chiar şi
pentru cei în
vârstă să facă vizite în
acea zi la rude sau
prieteni din localitatea
respectivă. În
ordine calendaristică,
nedeile de pe Valea
Grădiştei
sunt organizate după cum
urmează: aprilie
- Bucium (marţi
după Paşti);
mai - Beriu (cu o săptămână înainte
de Rusalii); iunie
- Sereca (29 iunie);
iunie - Orăştioara
de Jos; iulie - Orăştioara
de Sus (20 iulie);
august - Ludeşti,
Costeşti. La Deloreni
nedeile se tin: Mărtineşti
- a doua zi de Rusalii şi
15 august de Sf. Maria;
Dâncşor
- prima duminică după Rusalii;
Dâncu Mare -
a doua duminică după Rusalii;
Tămăşasa
- a doua zi de
Pasti.
Jocul se desfăşura
afară sau într-o şură,
iar astăzi la
căminul cultural.
Manifestarea începea
la amiază şi
se continua până seara
târziu. Se obişnuia
ca, în încheiere,
să se "încâlce" nedeia
printr-un joc specific.
Feciorii şi fetele
se adunau într-un
lanţ lung de 200
m, tot un fecior şi
o fată, iar cel
din fruntea şirului,
pe o muzică specifică,
intra printre diferitele
perechi şi iesea
printre altele, încât
se producea o încâlcire
neprevăzută a şirului.
Către seară,
oaspeţii erau
chemaţi "pe
omenie" la diferite
familii, fete sau feciori.
Această invitaţie
se întorcea când
nedeia avea loc în
alt sat.
Festivaluri concurs
Festivalul concurs
de muzică sacră Cu
noi este Dumnezeu,
organizat din anul
1990, a ajuns la
cea de-a XII-a
editie. Festivalul
este organizat
de Centrul de îndrumare
a creaţiei
populare, Parohia
Ortodoxă I
din Orăştie şi
Consiliul Judeţean
Hunedoara. La fiecare
ediţie îşi
dau concursul formaţii
corale din întreaga ţară.
Festivalul concurs
interjudetean Căluşerul
Transilvan. Prima ediţie
a avut loc acum 35
de ani. Anul acesta,
a XXXV-a editie se
va desfăsura la
Dânc, judeţul
Hunedoara. Festivalul
este organizat de Direcţia
pentru Cultură,
Culte şi Patrimoniu
Cultural Naţional
al judeţului Hunedoara,
Centrul Judeţean
de Conservare şi
Valorificare a Tradiţiei şi
Creaţiei Populare
Hunedoara - Deva, Consiliul
Municipal Orăştie şi
Casa de Cultură Orăştie. |